Sf. Remaclus (cunoscut și ca Remaculus, Remacle, Rimagilus) a fost un episcop misionar benedictin. A fost crescut la curtea ducală din Aquitania și a studiat sub îndrumarea Episcopului Sulpitius cel Evlavios. Remaclus a devenit monah în 625, fiind mai apoi hirotonit ca preot. A fost primul stareț al mânăstirii Solignac, fiind numit de Sf. Eligius.
A fost consilier al lui Sigebert al II-lea al Austrasiei, convingându-l pe acesta să întemeieze o mânăstire de monahi și monahii la Stavelot și Malmedy, el slujind ca stareț al ambelor mânăstiri.
Mai târziu, în 652, a fost numit Episcop misionar la Maastricht. A slujit aici până în 663. Deși locuitorii din această episcopie îi uciseseră pe câțiva dintre predecesorii lui, Sf. Remaclus a reușit chiar să răspândească monahismul aici. A lucrat împreună cu Sf. Hadelin. El a fost părinte duhovnicesc pentru mai mulți de sfinți, Sf. Trudo, Sf. Babolen, Sf. Theodard de Maastricht, și Sf. Lambert.
S-a retras mai târziu la mânăstirea Stavelot unde a și murit. Mormântul său este acolo.
În unele icoane este reprezentat alături de un lup (ca în icoana de mai sus), cu referință la faptul că, după ce un lup i-a mâncat măgărușul, i-a devenit apoi un tovarăș sfântului.
Germania Ortodoxa 
de ce are capul de lup?era dac?sau asa ii cucerea mai usor pe germanici?
Pingback: Sf. Theodard de Maastricht (10 septembrie) | Germania Ortodoxa